Legătura ei cu organismul uman și mai ales cu pielea
Pe baza studiilor efectuate, s-a demonstrat că deficiența de Vitamina D este des întâlnită. Astfel, populația țărilor europene este afectată în proporție de aprox. 60%.
Această ”pandemie” de hipovitaminoză D poate fi atribuită în principal modului de trai și factorilor de mediu care reduc expunerea la razele de soare necesară pentru ca Ultravioletele de tip B (UVB) să poată să inducă producerea de Vitamina D în piele.
Scurtă istorie: În anul 1920, chimistul german Adolf Windaus descoperă structura chimică a formelor de Vitamina D, primind pentru descoperirea sa, în 1928, premiul Nobel pentru chimie. De atunci și până în zilele noastre au fost efectuate diverse studii științifice pentru a reliefa legatura complexă pe care o are Vitamina D cu organul cutanat.
Prof. Univ. Dr. Anca Dragomirescu de la Facultatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, arăta într-un articol din blogul dumneaei că:”Vit. D și pielea au o relație complicată.”
Vitamina D este una dintre vitaminele liposolubile, al cărui rol principal este de a ajuta la o mineralizare corectă.
De asemenea, organismul își poate procura Vitamina D și din alimente precum: somon, cod, sardine, ficat, unele cereale, carne de vită, gălbenuș.
După cum deja știm, o foarte plăcută sursă de Vitamina D o constituie expunerea sănătoasă a pielii la soare. Sub acțiunea rediațiilor ultraviolete, provitamina D (stocată în hipoderm) se transformă în Vitamina D activă.
Acum, cunoaștem cu toții faptul că expunerile repetate la soare fără protecție (cremă cu SPF de minimum 30, pălărie, umbrelă etc.) pot avea efecte dintre cele mai dezastruoase pentru piele. Totuși Vitamina D se presupune că se poate sintetiza prin expunerea pielii la soare pentru aproximativ 15 min, de câteva ori pe săptămână.
Evident că sunt multe discuții, pro și contra expunerii la soare fără fotoprotectori cosmetici.
Și ”A ne limita la teoria intervenției Vitaminei D asupra osificării, ar fi greșit și insuficient!” spune dna Prof. Univ. Dr. Anca Dragomirescu.
În ultima perioadă de timp s-au realizat diverse studii și cercetări științifice prin care s-au relevat dovezi conform cărora, Vitamina D este un foarte bun imunostimulator. La fel și faptul că aceasta are un efect benefic în tratamentul psoriazisului.
Pentru că Vitamina D este sintetizată în mod normal la nivelul pielii, tot pielea este cea care ne poate arăta dacă ne confruntăm cu lipsa ei.
Dr. Clare Morrison a declarat că: ”La fel ca toate celelalte organe, pielea are nevoie de vitamine esențiale pentru a funcționa în parametrii normali, iar Vitamina D este una dintre ele.
Pielea în lipsa acestei vitamine va fi o piele lipsită de vitalitate, de strălucirea aceea sănătoasă, poate avea o tentă cenușie, nu mai este elastică, iar cearcănele sunt mult mai accentuate.”
De asemenea, Dr. Morrison a mai adăugat că: ”Vitamina D reduce inflamația de la nivelul pielii, ceea ce înseamnă că luptă împotriva unor afecțiuni răspândite, cum ar fi: acneea și rozaceea.
Datorită acțiunii sale asupra răspunsului la insulina din sânge, episoadele acneice pot fi rărite, iar scăderea procesului inflamator va îmbunătăți semnificativ sănătatea pielii în general.”
După cum știm deja, Vitamina D acționează ca un antioxidant, ceea ce înseamnă că poate preveni apariția prematură a ridurilor și a liniilor fine. Această Vitamină ajută corpul să lupte împotriva radicalilor liberi care cauzează apariția ridurilor și în general deteriorarea calității pielii odată cu înaintarea în vârstă.
Nivelul scăzut al Vitaminei D din organism poate duce la o îmbătrânire prematură, la evidențierea unui ten deshidratat la nivelul întregii fețe sau numai în anumite zone precum: obraji, bărbie și frunte.
În cazuri mai grave, persoanele care au deficiență de Vitamina D, pot dezvolta diverse eczeme, ca rezultat al unei disfuncții imunitare.
Studiile științifice au arătat că Vitamina D poate fi considerată o terapie eficientă indiferent dacă este provenită din expunerea la soare, suplimente alimentare sau aplicarea topică pe piele”, a declarat medicul menționat mai sus.
În Revista Română de Boli Infecțioase din 2015, specialiștii au rezumat relația între expunerea la soare, sinteza cutanată a Vitamina D și apariția cancerului cutanat ca fiind una destul de complexă. Totuși există diverse controverse privind relația între radiațiile solare, sinteza cutanată a Vitaminei D și dezvoltarea melanomului malign. Dar despre acest topic vom vorbi într-un alt articol separat.
De reținut este faptul că, radiațiile ultraviolete stimulează sinteza cutanată a Vitamina D, pe de o parte, iar pe de altă parte, promovează dezvoltarea cancerului cutanat dacă expunerea la UV nu este una sănătoasă: doar între anumite ore și folosind diversele protecții menționate în acest articol.
Concluzii ale acestor studii:
- Se apreciază că expunerea la soare crește riscul de melanom cutanat mai ales dacă se asociază cu arsurile solare.
- Apoi, protecția solară exagerată determină sinteza insuficientă de Vitamina D3. Astfel, date științifice convergente susțin că este nevoie de un echilibru între protecția și expunerea la soare.
- Și nu în ultimul rând, o serie de studii experimentale au reliefat că suplimentarea cu Vitamina D3 ar putea îmbunătăți rata de supraviețuire a persoanelor cu cancer.
(rjid.com.ro/articles/2015.1/RJID_2015_1_Art-04.pdf)
Descoperă o piele sănătoasă, îngrijită din interior!
Informațiile din acest material nu trebuie să înlocuiască consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicală conținută de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referințele nu sunt tipice și pot varia de la individ la individ și pot depinde de stilul de viață al fiecăruia, de starea de sănătate, dar și de alți factori. Aceste informații nu trebuie să înlocuiască un diagnostic avizat.
